Steaua București, un nume ce răsună în inimile a generații de suporteri români, este ținută captivă într-un exil nedrept, departe de lumina reflectoarelor Ligii 1. O nedreptate istorică ce macină spiritul clubului și al suporterilor săi, transformând fiecare an petrecut în Liga a 2-a, fără drept de promovare, într-o picătură de venin ce se adaugă la amărăciunea deja copleșitoare din sufletele lor.

A început al 4-lea sezon fără drept de promovare, un nou capitol într-o saga a nedreptății ce pare fără sfârșit. Din 2017, de la renașterea secției de fotbal a Stelei, suporterii au fost purtați printr-un carusel emoțional, de la extazul reînființării, la dezamăgirea ratării primei promovări, apoi din nou la euforia promovării în Liga a 3-a. Steaua a intrat în Liga a 2-a cu entuziasm și speranță, dar după primul sezon, extazul a început să se estompeze, lăsând loc unei realități amare.

Astăzi, la începutul celui de-al 4-lea an în Liga a 2-a, Steaua se află într-un impas. Singurul obiectiv clar este evitarea retrogradării și clasarea cât mai sus în clasament, o ambiție palidă în comparație cu visul legitim al promovării. Suporterii, deși încă prezenți la meciuri, sunt profund dezamăgiți. Frustrarea și neputința își fac simțită prezența, iar speranța se transformă treptat în resemnare.

Această dezamăgire este amplificată de tăcerea asurzitoare a conducerii clubului. Răzvan Bichir și Bogdan Marinescu par a fi complet deconectați de realitatea clubului și de suferința suporterilor. Lipsa oricărei comunicări, a unui plan concret, a unei viziuni clare pentru viitor, adâncește și mai mult prăpastia dintre conducere și fan

Marketing inexistent

Marketingul inexistent, spațiile comerciale de la stadion neocupate, muzeul încă neconstruit – toate sunt semne ale unei nepăsări dureroase, ale unei lipse de respect față de istoria și tradiția clubului. Steaua, un gigant adormit, este lăsată să se zbată în mediocritate, în timp ce suporterii își plâng în tăcere visul spulberat al revenirii în elită. Până când cei responsabili nu vor înțelege că Steaua este mai mult decât un simplu club, că este o emblemă a fotbalului românesc și un simbol al speranței pentru mii de suporteri, viitorul va rămâne închis într-o cușcă a nedreptății și a indiferenței.

Viitorul Stelei rămâne incert, suspendat între speranța suporterilor și indiferența celor aflați la putere. Este nevoie de o schimbare radicală, de o reformă profundă a sistemului, pentru ca Steaua să-și recapete locul binemeritat în elita fotbalului românesc. Până atunci, suporterii vor continua să lupte, să spere și să viseze la ziua în care Steaua va străluci din nou pe firmamentul Ligii 1.