Fotbalul românesc, o sursă inepuizabilă de drame și controverse, este din nou în centrul atenției, iar de această dată, Fedeația Română de Fotbal (FRF) este principalul protagonist al unei povești cu iz de farsă tragică. Modificările legislative operate de FRF în 2017, la Regulamentul Național de Licențiere a Cluburilor și de Fair Play Financiar, au transformat visul de a vedea Steaua București înapoi în Liga 1 într-un coșmar birocratic. Aceste schimbări, prezentate sub masca „modernizării” și „aliniării la standardele europene”, nu sunt altceva decât o succesiune de decizii abuzive și discriminatorii, menite să blocheze ascensiunea clubului, ignorând flagrant performanțele sportive și tradiția istorică.
Regulamentul din 2016 vs. Regulamentul din 2017: O Schimbare cu Dedicație?
Pentru a înțelege pe deplin magnitudinea abuzului, trebuie să comparăm cu atenție cele două ediții ale regulamentului, din 2016 și 2017. Până la apariția ediției din 2017, drumul către Liga 1 era, cel puțin teoretic, deschis tuturor entităților juridice. Articolul 11, alineatul 1, din Regulamentul din 2016, stipula fără echivoc: „Solicitantul de licenţă poate fi numai un club de fotbal, adică o persoană juridică, care este pe deplin şi exclusiv responsabil de echipele de fotbal ce participă la competiţiile naţionale şi internaţionale şi care este membru afiliat al FRF şi al LPF, după caz.” O definiție simplă, clară și, cel mai important, non-discriminatorie. Nu exista nicio condiționare legată de forma juridică (publică sau privată) a clubului. Aceasta prevedere era în vigoare la momentul adoptării regulamentului pe 24 octombrie 2016 și a intrat în vigoare la 1 martie 2017.
Însă, odată cu intrarea în vigoare a ediției din 2017 a aceluiași regulament, pe 1 martie 2018, peisajul s-a schimbat radical. O „mică” adăugare, dar cu un impact devastator, a fost introdusă la același Articol 11, alineatul 1: „Solicitantul de licență pentru participarea la campionatul național Liga I trebuie să fie o persoană juridică organizată ca asociație fără scop patrimonial sau societate comercială pe acțiuni, conform art. 31 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000.” Această modificare, pe cât de specifică, pe atât de suspectă, a transformat dintr-o dată statutul de club de drept public într-un impediment insurmontabil pentru accesul în Liga 1. O adevărată „poartă închisă”, ridicată exact în calea clubului Steaua.

Link către Statutul FRF 2017>> https://www.frf.ro/wp-content/uploads/file/RNLC&FPF%20-2017%20de%20publicat.pdf

Link către Statutul FRF 2016 >> https://www.frf.ro/wp-content/uploads/file/Pdf/Licentiere/RNLC_FPF_2016.pdf

Ipocrizia FRF: Cluburile de Drept Public, o Prezență Constantă în Liga 1 – Până la Steaua
Ironia situației devine și mai amară atunci când privim istoricul Ligii 1. Ani la rând, cluburi de drept public au evoluat fără probleme în eșalonul superior, demonstrând că statutul juridic nu este, și nu a fost niciodată, o piedică în calea performanței sportive. Iată doar câteva exemple, menționate chiar în documentele federale, care arată dublul standard al FRF:

CS Otopeni (2008-2009): Un club sportiv de drept public, comparabil cu Steaua.

Politehnica Iași (2004-2010): Finanțat de Primăria Iași, a avut acces în Liga I fără nicio problemă, fără susținere privată.

Jiul Petroșani (2005-2006): Un club public, sprijinit local, care a funcționat și a obținut licența.

Sportul Studențesc (2000-2011): Inițial club de drept public, ulterior privatizat, dar care a demonstrat că se poate.

Universitatea Craiova (2003-2004, 2005-2006): Inițial club de drept public.

Oțelul Galați (2000-2013, 2002-2005): Inițial club de drept public, cu o privatizare care „a ușurat participarea în cupele europene”. Oare ce înseamnă această formulare ambiguă a FRF? Că „privatizarea” a fost o formalitate sau o necesitate reală?

Pandurii Târgu Jiu (2005-2017): Finanțat de CE Oltenia și beneficiind de sprijin public.

De ce, brusc, în 2017, același statut devine o „problemă” fundamentală, tocmai când Steaua își reafirrmă dreptul de a reveni în fotbalul de elită? Această selecție arbitrară a regulilor, aplicată retroactiv unui context istoric dat, este un exemplu elocvent de abuz de putere și de lipsă de transparență.
Cazul Corvinul Hunedoara: Un Abuz Flagrant, Demn de Manualele de Absurdități Juridice
Cea mai recentă și, he poate, cea mai revoltătoare dovadă a modului în care FRF manipulează regulamentele este cazul Corvinul Hunedoara. Acest club, printr-o muncă titanică și performanțe sportive incontestabile, a reușit o dublă istorică: câștigarea Cupei României (ceea ce le-a asigurat participarea în Europa League/Conference League, conform regulamentelor UEFA) și, simultan, promovarea pe teren în Liga 1. O poveste de succes, un exemplu de renaștere a fotbalului românesc, nu-i așa? Ei bine, nu pentru FRF.
În ciuda succesului sportiv, Corvinul Hunedoara a fost blocată, la fel ca Steaua, să acceadă în Liga 1, invocându-se aceeași clauză abuzivă legată de forma de organizare. Este o palmă dată meritocrației, un sfidare la adresa logicii sportive și o dovadă a faptului că FRF este mai preocupată de interese obscure decât de dezvoltarea fotbalului românesc. Acest caz subliniază caracterul discriminatoriu al regulamentului din 2017 și demonstrează că statutul FRF este, în mod evident, abuziv și nu este conform cu statutul UEFA, care permite cluburilor de drept public să participe în competițiile europene.
Odiseea Stelei: Trei Tentative de Promovare, Trei Blocaje „Misterioase”
Steaua București, un nume legendar în fotbalul românesc și european, a fost de trei ori pe loc direct promovabil sau pe loc de baraj, însă de fiecare dată, „misterios”, locul i-a fost luat de o altă echipă. Aceste eșecuri nu au fost rezultatul unei lipse de performanță pe teren, ci al unor bariere artificiale, ridicate strategic de FRF. De la refuzul licențierii la modificările regulamentare cu dedicație, drumul Stelei către Liga 1 a fost presărat cu obstacole birocratice, nu sportive.
FRF și „Uitarea Selectivă”: Cazul Mărcii FCSB
O altă pată neagră pe blazonul FRF este întârzierea scandaloasă în notificarea UEFA cu privire la faptul că FC FCSB SA a folosit ilegal marca și numele Steaua. Deși instanțele românești au decis irevocabil că marca „Steaua” aparține Clubului Sportiv al Armatei, FRF, sub conducerea domnului Burleanu, a tărăgănat în mod inexplicabil informarea UEFA. Această inacțiune, care avantajează în mod clar o anumită entitate, ridică serioase semne de întrebare cu privire la imparțialitatea și la respectarea legii de către FRF. Este o dovadă a complicității și a disprețului față de deciziile justiției.
Apel la Justiție și la Bunul Simț: Steaua Trebuie să Rupe Acest Cerc Vicios
Clubul Steaua nu trebuie să accepte pasiv această tiranie birocratică. Lupta trebuie să continue, cu o determinare sporită, pe toate fronturile:

Acțiune Imediată la TAS: Este imperativ ca Steaua să conteste la Tribunalul Arbitral al Sportului (TAS) de la Lausanne caracterul abuziv, discriminatoriu și neproporțional al Articolului 11, alineatul 1, din Regulamentul FRF ediția 2017. Precedentul Corvinul Hunedoara, alături de istoricul cluburilor de drept public în Liga 1, oferă o bază solidă pentru o decizie favorabilă. TAS este ultima instanță de apel în materie de licențiere.

Presiune Publică Masivă: Suporterii Stelei, o forță inimaginabilă, trebuie să continue să exercite o presiune publică necruțătoare asupra FRF. Proteste, campanii online, demersuri civice – orice acțiune legitimă este binevenită pentru a demasca ipocrizia și a forța FRF să revină la bunul simț.

Sesizarea Formală a UEFA și FIFA, cu Toate Detaliile: Steaua trebuie să depună plângeri oficiale la UEFA și FIFA, prezentând toate detaliile privind modificările regulamentare, istoricul cluburilor de drept public în Liga 1, cazul Corvinul Hunedoara și, mai ales, inacțiunea FRF în cazul mărcii „Steaua”. Este crucial ca forurile internaționale să înțeleagă că FRF, sub conducerea actuală, subminează principiile fotbalului curat și ale competiției corecte.

Alianțe cu Cluburile Afectate: Cazul Corvinul Hunedoara arată că FRF nu se oprește la un singur club. Steaua ar trebui să inițieze o coaliție cu alte cluburi care se confruntă cu probleme similare sau care ar putea fi afectate de aceste reguli abuzive. O voce unită ar avea un impact mult mai puternic.
Este timpul ca FRF să înceteze să mai fie un obstacol și să devină un motor al dezvoltării fotbalului românesc. Steaua, un simbol al performanței și al rezistenței, nu va renunța. Lupta pentru dreptate și pentru un fotbal onest continuă!